Întreabă Psihologul

"Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic" – Mahatma Gandhi

Anxietatea

Anxietatea - ce este și ce putem face?

Tulburările de anxietate sunt un grup de probleme psihologice similare, care au ca și element comun o frica/anxietate excesivă și perturbarea comportamentului. Ce înseamnă excesiv și când ar trebui să ne ridice semne de întrebare? Pentru fiecare dintre noi poate diferit. Atunci când viața și activitatea noastră zilnica, profesională, socială sau personală, sunt afectate este un semnal clar că avem nevoie de ajutor ca să depășim aceste stări. 

Care este diferența între frică și anxietate? Frica este în general un răspuns la un pericol, real sau nu, iar anxietatea este anticiparea unui pericol. De multe ori ne facem scenarii negative privitoare la un eveniment, iar cu cât acestea sunt mai intense și retrăite, cu atât frica se va împleti cu anxietate și se vor crește reciproc.

Când apar și cum evoluează? Unele tulburări anxioase apar încă din copilărie, fiind susținute de unele trăsături de personalitate sau de evenimente pe care copilul le trăiește și le interpretează. Dacă aceste tulburări nu sunt tratate, ele tind să se accentueze la vârsta adultă și chiar să afecteze funcționarea adultului. 

Tipuri de tulburări anxioase
  • Anxietatea de separare (frica și anxietatea de a se despărți de persoana care îl îngrijește (ex. mama))
  • Mutismul selectiv (incapacitatea de a vorbi în situații sociale, chiar dacă nu există cauze fiziologice iar comunicarea se desfășoară normal în cadrul familiei)
  • Fobiile specifice (teama de anumite obiecte și situații care duce la evitare (ex. animale, mediu natural, sânge/răni, situații))
  • Fobia socială (teamă privind interacțiunile sociale în care ar putea fi criticat/neacceptat) 
  • Atacul de panică (teamă sau disconfort intens timp de câteva minute, cu simptome fiziologice si/sau mentale)
  • Tulburarea de panică (atacuri de panică imprevizibile, teama de a le avea și evitarea unor situații)
  • Agorafobia (teama de spații deschise/închise, transport în comun, mulțimi sau teama de a rămâne singuri în casă; teama că va fi dificil să scape din acele situații, că nu vor putea să ceară ajutor și că se vor simți jenați)
  • Anxietatea generalizată (îngrijorarea excesivă și persistentă referitoare la un domeniu considerat dificil; simptome de neliniște, agitație, oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, stare de tensiune, probleme de somn) 
  • Tulburarea anxioasă indusă de substanțe (ca simptome adverse la un medicament, în caz de intoxicație sau în caz de sevraj după consumul unor substanțe)

Tratament și terapii eficiente

Tulburările de anxietate sunt foarte comune, și aproape fiecare dintre noi ne vom confrunta la un moment dat în viață cu elemente dintr-o tulburare chiar dacă nu vom dezvolta o problemă psihologică majoră.

Din punct de vedere genetic suntem programați să fim vigilenți în caz de pericol, avem nevoie de protecția părinților atunci când suntem copii, dorim aprobarea grupului când suntem adolescenți, ne facem griji pentru noi și familia noastră când suntem adulți. Toate acestea contribuie de multe ori la formarea tulburărilor anxioase, mai ales dacă intrăm într-un cerc al îngrijorării și al evitării.

De ce unii oameni sunt anxioși iar alții nu?

O parte a răspunsului ar fi genetic, predispoziție din familie plus modelele pe care le avem în jurul nostru. Părinții anxioși cresc de multe ori copii anxioși, dacă problema nu este identificată și tratată.

Partea a doua a răspunsului este modul de gândire. În terapia cognitiv-comportamentală, care s-a dovedit in studii de specialitate ca fiind foarte eficientă, accentul este pus pe gândurile iraționale pe care persoanele anxioase le au și le cultivă excesiv. Terapeuții lucrează cu clientul, încercând să identifice aceste gânduri, iar apoi discută găsind varianta lor mai rațională și mai utilă pentru funcționarea individului în viața de zi cu zi. După ce partea de gândire este adresată, partea de comportament este și ea evaluată. Expunerea treptată, cu sprijinul psihologului este foarte eficientă și aduce multe beneficii pe plan social și profesional, crescând calitatea suportului social și implicit a vieții.

Deși sună clar în teorie, în practică de multe ori este dificil de aplicat. Cauzele care au provocat tulburarea și contextul în care au apărut trebuie de multe ori evaluate, iar pe baza concluziilor persoana în cauză poate decide dacă vrea să evolueze, să cultive un nou mod de a vedea viața, sau să rămână blocat în niște sfori invizibile, trase de alții în mod mai mult sau mai puțin conștient. 

Fiecare dintre noi poate fi mai mult decât ce este în prezent, cu condiția să vrea!